Dorin CRETU: Pictură

21 februarie - 28 martie 2013 Dorin CRETU: Pictură

Dorin CRETU: Pictură

expozitie |  CV artist | 

Despre ocol și întâlnirea cu sine*

 

L-am cunoscut pe Dorin Creţu la AnnArt, la nici o săptămână de la deschiderea galeriei, în 2011. El vizitator anonim, noi gazde binevoitoare, pe fundal estetic impecabil - cu desenele în cărbune şi creion ale lui Ilfoveanu. A stat ceva, părea animat de expoziţie şi atent la detaliile de design ale spaţiului. La plecare, în capul scării noastre în spirală, cu pereţi cenuşii şi balustradă vopsită galben-fluo, vizitatorul ne-a lasat o carte de vizită: pictor. Nu ştiam de el, în fine, a rămas că ne va trimite un catalog. Nu l-a trimis. Dar nici noi nu ne-am uitat pe website-ul de care pomenise ceva: eram prinse cu pregătirile pentru prima vizită la Basel, la târgul de artă.~

 

La numitul Basel, o bună prietenă ne-a spus că vrea să ne prezinte un artist foarte tare, originar din Braşov, pornit la drum ca optzecist, care trăieşte de mult la Paris şi e socotit de critici a fi între ‘marile nume’ ale generaţiei sale. Lucrările respectivului se află în colecţiile publice ale statului francez şi ale connoisseur-ilor privaţi. Când nu pictează, decorează spaţii inovator-extravagante pe la New York sau Nisa. Şi, fireşte, din păcate, e aproape necunoscut în România. Dar e şi el la Basel, aşa că neapărat să îl întâlnim. Dorin Creţu se cheamă.

 

Am deschis prompt iPad-ul.

 

Acolo, între meandrele unei aplicaţii flash întrucâtva derutante, am descoperit un şir de imagini ale unor lucrări nevăzut de frumoase: flori gracil-translucide, în stratificări plutitoare; intersecţii de linii indecis-continue şi cu un freamăt aparte al întâlnirii în puncte care păreau să devină noduri secrete de energie; fotografii care fixau amăgitor nişte despicări fulgurante de lumină printr-un soi de hăţiş vegetal al unei păduri urbane.

 

După această descoperire, lucrurile s-au desfăşurat mai structurat între Dorin Creţu şi Galeria AnnArt: am fost împreună cu Oana Bratiloveanu, proprietarul AnnArt, în vizită la unul din importanţii colecţionari bucureşteni ai lui Dorin Creţu. Acolo am văzut prima oară pe viu lucrările sale. Pânze format mare aşezate în deplin sens alături de lucrări semnate Picasso, Calder sau Max Ernst. Pânze format mic, subtile şi frumoase în căutarea lor de adevăr, cerebrale şi emoţionante prin abţinerea de a da privitorului un răspuns întreg. 

 

Fără rezerve, l-am invitat pe Dorin Creţu să se alăture grupului de artişti plastici pe care AnnArt îi reprezintă în România. Din iarna lui 2011, când am prezentat prima oară lucrări ale sale în expoziţia de grup Caiet de Planuri, şi am şi vândut prima lucrare, am parcurs mai multe etape menite să îl apropie pe Creţu de publicul de artă din ţara lui temporar înstrăinată. Am făcut un scurt documentar despre cum lucrează şi în ce crede ca artist - l-am filmat în atelierul lui din Bucureşti, în care nu mai intrase de 20 de ani şi la care se ajunge tot pe o scară în spirală, dar mai tenebroasă şi nesigură, fără balustradă :). Am organizat o primă expoziţie personală ArtZoom, ca semnal pentru cea de astăzi şi apoi l-am inclus în expoziţia de grup Mica Artă Mare. În plus, artistul a făcut parte din proiectul nostru de parteneriat educaţional cu Liceul Francez din Bucureşti – În Miezul Artei – unde a condus ateliere de creaţie, sub stare de asediu din partea elevilor de şapte ani, înarmaţi cu pensule si foarfeci.

 

Expoziţia “Pictură” de la AnnArt s-ar cuveni să fie un punct de referinţăpentru recuperarea fermă în România a unui artist contemporan de mare forţă şi subtilitate creativă. Noi am început un drum cu şi fără hărţi către opera lui Dorin Creţu: vă invităm să vă alăturaţi.

 

Le mulţumim pentru îndrumare criticilor de artă care cunosc evoluţia lui Dorin Creţu încă din anii ’80 – Aurelia Mocanu, Magda Cârneci şi Adrian Guţă, profesorului Dan Hăulică – şi pentru că ne-au îngăduit să preluăm câteva din textele domniilor lor în catalogul de faţă. Matei Vişniec de asemenea - mulţumiri pentru ‘scrisoarea-eseu’ frumos înrudită în spirit cu pânzele lui Dorin. Mulţumiri aparte Simonei Vilău, pe care am invitat-o să facă un sezon de curatoriat pentru AnnArt, şi al cărei discurs critic pătrunzător explorează lucid-inovator această valoroasă operă plastică.

 

Probabil că ceea ce alătură lucrările lui Dorin Creţu marilor lucrări ale artei contemporane este putinţalor aparent lipsită de efort de a construi o lume proprie, de sine-stătătoare, deschisă deopotrivă privirii hedoniste şi celei reflexive. Picturile lui par să aibă un dublu-meniu de folosire: fiind vizual seducătoare şi subteran misterioase, ne pot duce spre pură şi senină contemplare, în bucuria uitării de sine; totodată, spre freamăt şi nesiguranţă,în propria noastră călătorie, a descoperirii de sine. Într-o zi norocoasă, putem simţi cum cele două căi sunt una.

Gabriela Massaci, Director AnnArt