artZoom de primavara [2016]

24 februarie - 19 martie 2016 artZoom de primavara [2016]

artZoom de primavara [2016]

expozitie | 

Ioana Setran | Aurelia Mocanu*
 
Cand Ioana Setran rotunjeste cu spatula dentara una dintre cele trei articulatii ale celor sase picioruse din portelan alb, imi pot imagina starea de concentrare fericita si acuitatea visatoare a celebrei Maria Sibylla Merian, gravorul-entomolog cu voaleta si dantele stravezii, pierdut in jungla amazoniana. Artista apartinand barocului german, Maria Sibylla a zugravit stiintific, in compozitii involuntar poetice, metamorfozele si ambientul vegetal al unor fascinante si nemaivazute insecte. Propria incarcare si minutie adoratoare au servit pe deplin atat stiinta, cat si istoria gravurii policrome.~
 
 
Nu stiu daca Maria Sibylla a fost, precum Ioana, o faptura miniona, tacuta si emotiva, cu o neliniste a degetelor si cu o repeziciune a privirii, dar, peste secoli, ambele artiste fac performanta in sensul caleidoscopicei aventuri din viul insectiform. Cu “bagheta alba” de caolin, Ioana Setran e o zana-savant care incremeneste misunarea de sub ierburi. Nu inventeaza ludic, ci, doctoral, transfocheaza microcosmosul lui Fabre la proportiile pasarilor cerului. Prinzi in causul palmei cate-o radasca, un cal-de-iarba sau un carabus de portelan precum o cana de ceai sau un bol de supa. De aproape jumatate de veac, ceramista articuleaza – este verbul cel mai judicios- infiorate popoare de gaze. Artista de o exigenta, discretie si pasiune care evoca naturalismul autentic, Ioana Setran oferea, in marile etalari ale artelor decoarative din anii  1970-1980, tipsii cu ierburi si frunze mineralizate in alb sideral. Printre ele, treptat, au inceput sa fojgaie elitre, antene, cili, picioruse, gherute si carapace de coleoptere.
 
 
Feminitatea ei curioasa, de experimentatoare, cu o rabdare de cizelator chinez, dar si cu un anumit umor, elaboreaza o poetica aparte a regnului de sub firul ierbii, transpus in portelan. Roca alburie, cu siliciu si aluminiu, a Marelui Deal chinez (Gaoling) are structura hexagonala a fagurelui divin, plus molecula de apa, divina si ea, care-i da plasticitatea si memoria tuseului: in raceala-i sticloasa, portelanul este “contrariat” de atingerile si modelarile operate pe memoria lui initiala, de pasta umeda. Daca viul apei dispare prin coacere, formele infinit fragile ale acestui macroinsectar sunt astfel gandite, incat, in pofida vitrifierii, sa evoce, sa exalte colcaitoarea densitate a regnului liliput.
 
 
Ceramista devine un “posedat” ceasornicar al angrenajelor chitinoase, cu turtiri sau turgescente solzoase, cu usoare imbratisari rotitoare ori peri zbarliti sau clesti mandibulari. Ioana Setran are o continuitate remarcabila de atelier si solutii tehnologice care tin de siretlicurile sarpantelor, de imbinarile de atelaje ori chirurgia reparatorie: dupa o prima asamblare de carcase, arhitectureaza intregul diafan motoriu al insectei si recoace lipiturile de pe articulatiile fine. Aliata cu focul, artista inalta regnul cel mai umil, mai perisabil si mai fecund al biologicului. Este eternul pariu de transmutare. Momente precise si ritualizate ale artei milenare a ceramicii surprind taina proliferarii viului, clipa de miracol.
 
Aurelia Mocanu, pentru expozitia Palatele Brancovenesti Mogosoaia (2007, 2 septembrie - 10 octombrie)