Arheologii

15 februarie - 21 aprilie 2018 Arheologii

Arheologii

expozitie |  CV artist | 

LUMINĂ şi PĂMÂNT | de Aurelia Mocanu *

 

După faima insurgentă de graffer, Constantin Rusu a depliat, în ultimii cinci ani, o largă arie de producție vizuală. Este imediat remarcat pentru acuratețea şi originalitatea unui modùl plastic pus în operă pe dimensiuni şi densități compoziționale extrem de elaborate. Are meritoriu de multe participări de grup (bienale şi saloane bucureştene sau naționale). Faptul confirmă o nouă optică de integrare profesională a unui „nume tânărˮ, căreia i-am spus, de acum trei ani „Zidirea de după Tornadăˮ.

 

Constantin are deja o decizie grafică evoluată, aptă pentru un registru dificil al densităților plastice. Cu mare rafinament, a explorat până acum adâncimea voalată. transparența şi opacul, fluidul şi incisivitatea ori traversarea dinspre alb spre negru.~

 

Atelierul său nou, cu lumină de deasupra oraşului, convoacă acum tot spectralul cromatic, dimensiunea mare a picturii în gest turbionar şi decupajul curbiliniu al unor suporturi.

 

Dacă „săgetaˮ, motivul său de marcă, este un fel de probă marțială a arcaşului zen, în eficiența ei vectorial-plastică, Constantin înaintează în acestă personală spre o meditație spiritualistă. Coborârea energetică a verticalei Crucii. A găsit o discret dar percutantă soluție „spectralăˮ : o rază - un fulger alb cu margini de difracție - care centrază o magmă a „tuturor culorilorˮ. Observasem că artistul convoacă energia descompunerii futuriste din Boccioni, echilibrul conceptual al săgeților conturate de Klee şi turbulența de desenator a contemporanului nostru William Kentridge. Energia cromatică de acum îmi evocă bătăliile şi mistica luminii colorate din goticul german al lui Altdorfer.

 

„Potențiometru. 360 & 1300 grade ˮ poate fi subtitlul întâlnirii pe simeză cu cercetările formale în porțelan ale tatălui, ceramistul şi profesorul Ilie Rusu. Pictorul atacă în vertij suprafața de pastă picturală cu gest arcuit ori, grafic, imprimă spațiu-sorb mănunchiului de vectori. Porțelanul, la rândul său, este minuțios solicitat (trefilat-compactat-figurat) şi, trecut prin ardere înaltă. Seriile lui Ilie etalează, uneori cu efect de insolit, o cercetare asupra structurării masificate.

 

Suflul demiurgic se „potențeazăˮ indubitabil la cei doi Rusu, cu un scor expozițional de mare solicitare vizuală şi conceptuală.