Virgil Scripcariu: SuperMam

19 noiembrie 2014 - 16 ianuarie 2015 Virgil Scripcariu: SuperMam



expozitie |  CV artist | 

Supermam sau difuziunile fine ale vieții în artă *

Supermam înseamnă cea mai recentă serie de sculpturi Virgil Scripcariu, lucrată în decursul anului 2014 și expusă în premieră la Galeria AnnArt, într-o expoziție personală ce marchează începutul colaborării dintre artist și galerie. Supermam desemnează totodată o anumită lucrare - un băiețel-supererou cu mantie fluturând victorios în vânt, care ține deasupra capului o siluetă feminină - și sugerează un omagiu adus vieții și creației umane, prin jocul rolurilor inversate dintre mamă și fiul ei.~

Observând grupul de sculpturi în bronz, coerent și unitar la nivel formal și de sens, putem constata că expunerea prezintă o etapă de maturitate a căutărilor și a demersului anterior al artistului. Ea se insinuează firesc în continuitatea expoziției personale de la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești Mogoșoaia din 2012 și desăvârșește specificul direcției sculpturale a lui Virgil Scripcariu, alături de celelalte coordonate ale creației sale. Scripcariu are o practică artistică complexă, ce îmbină lucrările din sfera arhitecturii sau a design-ului – spre exemplu participarea și contribuția la stuctura și conceptul Pavilionului României la Bienala de Arhitectură de la Venția din 2008, în cadrul căreia a prezentat și prototipul scaunului Bubico – cu implicarea în inițiative-manifest, precum proiectul ecologist 412 X 4, demarat împreună cu arhitectul Șerban Sturdza și dedicat salvării fizice, iar apoi simbolice a unei livezi de la marginea Bucureștiului. Trunchiurile cireșilor tăiați au fost nituite și transformate de sculptor în monumente-mărturii ale defrișărilor curente la nivel național, expuse apoi în instalația prezentată la MNAC în 2010.

 Aceste direcții convergente compun un profil creativ versatil, Virgil Scripcariu fiind un artist care utilizează un bogat repertoriu vizual și o gamă largă de materiale tradiționale și experimentale, în instalații sau opere individuale. Lucrările Supermam atestă încă o dată capacitatea artistului de a crea personaje și volume iconice, așa cum sunt deja sculpturile sale de for public – Maternitatea cu fântână de pe strada Arthur Verona sau Arca lui Noe din fața librăriei Cărturești – repere spațiale şi vizuale familiare locuitorilor din București. Direcțiile tehnice, estetice și ideatice investigate de la începuturile carierei sale – precum cea dintâi sculptură post-studenție, Primul pas – acumulează o împlinire, o concretizare rotundă în ciclul sculpturilor actuale, cu o formulă compozițională diferită pentru tema Maternitate și cu noi personaje și ansambluri sculpturale cu accesorii ludice, întrupări expresive ale ipostazelor copilăriei.

Sculpturile lui Scripcariu sunt dezvelite și despovărate de orice înveliș inutil, simplificate până la a face vizibilă suprafața originară a acelei expresii unice și irepetabile conținută de fiecare în parte. Artistul expune aproape crud ceea ce se află de obicei la interior, extrage din profunzimile ființei umane și ale materiei o formă-idee, căreia îi circumscrie conturul energetic al vieții. Acest fenomen rar se produce deoarece Supermam își trage seva dintr-un rezervor adânc și intim, din cumulul de experiențe, credințe și trăiri ce stau la baza existenței creativ-cotidiene a artistului, care este una aparte și spiritual-detașată de hiperbolizarea lumii actuale. Deși arta sa ne este contemporană în timp și spațiu, are totodată acea calitate atemporală a sculpturii esențializate, care în loc de exemplare sau propuneri dezvoltă arhetipuri. Acestea compun în cazul de față o veritabilă iconografie a genezei ființei umane, o epopee a creșterii și formării ei: de la Adam și Eva, de la femeia însărcinată la copilul triumfător, care se susțin și hrănesc reciproc.
La nivel stilistic, artistul însuși își asumă și recunoaște influențele: alături de maestrul său Gorduz, sculptorul italian Marino Marini, cu care împărtășește stilizarea specifică artei etrusce, un aer de antichitate mediteraneană reivizitată, cât și importanța acordată siluetei umane, simplitatea arhaică a formei, ce la Scripcariu nu tinde să devină abstractă, ci rămâne până la final figurativă. De altfel, artistul a luat contact cu arta italiană încă din perioada stagiilor de documentare aferente bursei Theodor Aman, între 2003-2004. În conjuncție cu aceste repere exterioare, Supermam se inspiră din viață, atât din cea personală și interioară a sculptorului, cât și în general din existență ca experiență și stare împărtășită de toate creaturile vii.

Ființele Supermam emană multă energie vitală şi sensibilitate, care declanșează aceleaşi stări în cel ce le privește, printr-o afinitate, un transfer specific ce se produce între artă și publicul său. Purtătoare de mesaje profunde, sculptura lui Scripcariu vorbește despre potențialități, despre potențialul creator și făuritor cuprins în om, fie el bărbat sau femeie, despre potențialul vizualului și despre cel al materialului. Despre posibilitățile infinite cuibărite în chipul rotund al lui Adam și în pântecele rotund al mamei, despre viața plină de mister către care se înalță și se întinde plin de curaj, copilul. Și artistul, am putea adăuga.

 

Diana Ursan, curator AnnArt,

2014